David Belle vs Damien Walters cine e rege la parkour?

Cu o dezvoltare uimitoare în ultimii ani, Parkour tinde să devină o disciplină care să oblige la înfiinţarea de Campionate Europene sau Mondiale.
Dar, până la urmă, ce este şi cu ce se mănâncă Parkour? În esenţă, este vorba de libertate şi de a depăşi orice obstacol doar prin mijloacele proprii cu care eşti înzestrat, adică braţe şi picioare. Nu contează dacă eşti gras sau slab, băiat sau fată, totul este să ajungi dintr-un punct A într-un punct B prin găsirea celui mai eficient şi rapid mod de a depăşi toate obstacolele întâlnite în cale. Sportivii se numesc traceuri, iar obstacolele de care vorbeam pot fi balustrade, copaci, clădiri etc. Imaginaţi-vă că dacă la gimnastică, de exemplu, trebuie să efectuezi o anumită săritură respectând un anumit standard şi o procedură, peste o balustradă poţi sări în zeci de feluri, şi tocmai din acest motiv există şi spiritul şi senzaţia de libertate care ţi le oferă Parkour, adică de a nu fi restrâns de nici o regulă. Sau, dacă vreţi, regula ar fi ca mişcarea corpului omenesc să fie neîntreruptă, doar înainte, peste, pe sub şi în jurul obstacolelor, atât naturale, cât şi artificiale. Adică, poţi fugi şi căţăra, astfel încât traceurul să-şi adapteze mişcarea la obstacolul din calea sa. Ca să aveţi o imagine mai bună, este cam ceea ce face Jackie Chan în filmele sale.

Cel care a fost însă tatăl acestei discipline sportive a fost David  Belle, care a început încă de la 15 ani, inspirat fiind de tatăl său, să  se dedice în totalitate dezvoltării artei intitulate Le Parkour. După  popularizarea disciplinei au apărut şi ramuri desprinse din aceasta,  care pun mai degrabă accentul pe mişcări spectaculoase, cum ar fi 3run  sau free-runing.