Strategii de Manipulare in masa

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare in masa. Chomsky sustine ca ’’libertatea de exprimare este mai importanta decat orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta il intretine cu adevarul faptelor in sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si analizeaza discursivitatea diversiunilor. 1. ’’Distrage in permanenta atentia publicului, tine-l departe de adevaratele probleme sociale si capteaza-i atentia cu subiecte fara importanta. Tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara niciun pic de timp de gandire” 2. Creaza probleme si apoi ofera solutii. Aceasta metoda se mai numeste si ’’problema – reactie – solutie”. La inceput, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentrul libertatii. 3. Strategia „in degradeu”, mai cunoscuta drept “teoria broastei testoase”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata in mod progresiv, in ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. In acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi, au fost impuse din 1980 pana in 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate in mod brutal. 4. Strategia actiunii cu date diferite. O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarare nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinand acordul publicului in prezent, pentru aplicarea in viitor. 5. Adresarea publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? “Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atat de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” 6. A face apel mai mult la partea emotionala decat la gandire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente. 7. Mentinerea poporului in nestiinta si prostie. A face in asa fel ca poporul sa nu inteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlul si inrobirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cat mai slaba, incat prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramana de neinteles de cele dintai. 8. Incurajarea publicul sa se complaca in mediocritate. A incuraja publicul sa creada ca nu este chiar atat de rau sa fi prost, vulgar si incult. Pentru asta se folosesc retetele show-urilor de Hollywood, asa numitele reality-show-uri, emisiunile de divertisment, etc. 9. Inlocuirea revoltei cu culpabilizarea. A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria lui nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente sau a efortului redus. Astfel, in loc sa se ridice impotriva sistemului, individul se subestimeaza si se invinovateste. 10.A cunoaste oamenii mai bine decat se cunosc ei insisi. In ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescanda intre cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decat se cunoaste el insusi. Aceasta inseamna ca, in majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decat ei insisi.